Scoala Gimnaziala nr. 170 si-a inceput existenta in urma cu un secol, in august 1872. Timp de 8 ani, intre 1864 si 1872 aceasta scoala nu a avut o existenta de sine statatoare, ci a fost o scoala sucursala a Scolii primare din culoarea de rosu.
Pana la 1 iulie 1864 in Bucuresti existau doar 5 scoli primare, cate una pentru fiecare culoare (sector): negru, galben, rosu, albastru si verde.
La 1 iulie 1864, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza se creaza pe langa fiecare scoala primara de baieti din capitala cate o scoala sucursala. In „Monitorulu Jurnalu oficialu al Principatelor Unite Romane” nr.191 din 17 august/8 septembrie 1864 este publicat decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza in care este consemnat numele fiecarei scoli primare si sucursale de baieti din Bucuresti, cu toti institutorii lor. Aici este mentionata infiintarea scolii primare sucursale de baieti din culoarea de rosu, la care este numit institutor Nicolae D. Poenaru. Scoala isi deschide portile la 30 noiembrie 1864, intr-un local inchiriat pe strada Luminei nr. 1, in Piata Amzei – pe teritoriul culorii de verde, avand inscrisi in primul an scolar 1864 – 1865 115 elevi, din care au promovat 54.
Amplasarea acestei scoli se gaseste in Anuarul statistic si istoric pe anul 1865 – 1866. Pentru intocmirea acestui anuar Primaria orasului Bucuresti trimite ministerului un tabel cu scolile din capitala, din care rezulta ca Scoala primara sucursala de baieti din culoarea de rosu, cu doua clase, avea sediul pe strada Luminei, in suburbia Amzei, inchiriata de la I. C. Petrescu pentru suma de 240 lei pe an, pana la 26 octombrie 1868.
In situatia de sucursala a scolii primare de baieti din culoarea de rosu, aceasta scoala functioneaza pana in anul 1872. In acest timp institutor superior era Moise Nestor care a condus aceasta scoala intre anii 1870 – 1891. „Lista obiectelor ce sint a se face din nou si reparatiile la scoala primara sucursala de baieti culoarea rosie din Bucuresti”, intocmita la 26 iunie 1872 are pe ea imprimat primul sigiliu al acestei scoli.
In anul 1872 se face o reformare a scolilor, ceea ce face ca Scoala sucursala de baieti din culoarea de rosu sa-si completeze cele patru clase primare si sa devina scoala de sine statatoare, primind numele de Scoala primara de baieti nr.2 din culoarea de rosu, care si-a deschis portile la 15 august, 1872.
Consideram ca adresa nr.21/12 septembrie 1872, avand antetul Scolii primare de baieti nr. 2 din culoarea de rosu, prin care directorul Moise Nestor cere materiale didactice pentru clasa a Iva, constituie primul document emis de noua institutie, iar din 1875 noua scoala are sigiliul sau.
In anul 1890, Scoala primara de baieti din culoarea de rosu isi schimba sediul de pe strada Luminei pe strada Stirbey-voda, in apropiere de strada Luterana. In acest local teritorial scoala apartinea culorii de galben, din lipsa de localuri in culoarea de rosu.
Deoarece amplasarea scolilor, in mare parte nu corespundea cu denumirea lor, Ministerul Instructiunii solicita Revizoratului capitalei sa intocmeasca o noua numerotare a scolilor, in doua serii(baieti si fete), dupa vechimea lor. Ca urmare, din anul 1890, numele scolii primare nr. 2 din culoarea de rosu este schimbat in Scoala primara de baieti nr. 6. Consideram ca scoala purta si numele lui Petrache Poenaru, asa cum afirma Tudor Arghezi, fost elev al acestei scoli, desi documentar, numele acesta apare doar din aprilie 1891.
In anul 1910 se construieste un nou local pentru Scoala primara de baieti nr. 6 „Petrache Poenaru” pe strada Iordache Golescu nr.2, unde va functiona pana in anul 1968. Si astazi se mai pastreaza documente ale vechii arhive, intre care amintim un registru de procese verbale pentru inspectii, care incepe cu anul 1896.
Dupa primul razboi mondial se recurge la o noua numerotare a scolilor din Bucuresti, iar aceasta scoala devine Scoala primara de baieti „Petrache Poenaru” iar in anul 1938 Ministerul Educatiei Nationale renunta la numele lui Petrache Poenaru si acorda scolii numele lui Iordache Golescu(Scoala primara de baieti nr. 29 Iordache Golescu).
Impotriva acestei masuri se ridica directorul din acea perioada, Tanase M. Saileanu, care insista sa se pastreze denumirea de Petrache Poenaru pe frontispiciul scolii.
In anul 1941, Scoala primara de baieti nr 29 Iordache Golescu devine „Centrul Practic nr. 1”, scoala experimentala pe tara, avand numai clasele V-VII. In 1945 se reintroduc clasele I-IV, iar din anul 1946 se organizeaza gimnaziul unic autonom de experimentare. In 1949, la un an de la reforma invatamantului, Centrul practic nr. 1 se desfiinteaza. Scoala se numeste Scoala elementara de baieti nr.5, iar in 1953, printr-o noua numerotare, devine Scoala de 7 ani nr. 170. Din data de 17 septembrie 1993, scoala noastra a primit denumirea de Scoala cu clasele I-VIII, nr.170, Geo Bogza.